Petrolul, dolarii si liberalii

n lupta cu preţurile, Guvernul se ia la trântă nu cu pomenile electorale, ci cu „exploatatorul capitalist“ O rată anuală a inflaţiei de 8,62% este menită a îngrijora orice guvern, mai ales într-un an electoral. O rată asemănătoare, de 8,5%, a înregistrat si China. În loc să acuze, precum chinezii, politica monetară laxă a Statelor Unite, care exportă nu bunuri, ci inflaţie, autorităţile române sar la gâtul companiilor private. După supermarketuri, ameninţate cu reglementarea, a venit rândul companiilor petroliere. „Atragem atenţia mai ales companiilor care comercializează produse
realizate cu materii prime din România. Vom avea discuţii cu acestea, mai ales că, în modul în care s-a încheiat contractul de privatizare la Petrom, România are cele mai mici redevenţe din Europa si nu se vede acest lucru în preţuri“, a afirmat ministrul economiei si finanţelor, Varujan Vosganian. Potrivit acestuia, Guvernul va încerca să restrângă dorinţa unor companii de pe lanţul de producţie-distribuţie de a-si maximiza profiturile pe baza conjuncturii externe. Numai că mult blamata „maximizare a profitului” reprezintă motorul de bază al unei pieţe libere si garantează o eficienţă sporită a companiilor. Cine nu utilizează mai eficient resursele nu face faţă competiţiei si este scos de pe piaţă de concurenţi. Contribuabilul beneficiază si el de produse mai ieftine sau cu un standard calitativ mai ridicat. Un control al preţurilor sau o reglementare accentuată a pieţei duce, pe termen mediu si lung, la penurie si la produse de o proastă calitate. Taxele - responsabile pentru preţul scăzut! Chiar dacă evită să pomenească despre controlul preţurilor, Executivul face tot ce-i stă în putinţă să intervină. „Voi face recomandări, dar când vine din partea ministrului finanţelor, companiile vor privi recomandarea cu toată seriozitatea“, a declarat Vosganian. În sedinţa din 16 aprilie, Guvernul „a stabilit ca sarcină“ a MEF să prezinte o informare privind structura de preţ la benzină si motorină, comparativ cu structura preţului practicat de celelalte state europene. Zis si făcut - săptămâna trecută, pe 12 mai, MEF a prezentat un tabel comparativ, care cuprinde structura preţurilor la 11 aprilie 2008. Concluzia oficialilor MEF: „În urma analizei se constată că preţul fără taxe practicat de România pentru benzină si motorină este aproape de cel practicat de celelalte state UE, în timp ce preţul de vânzare practicat de România la staţiile de distribuţie, preţ în care sunt incluse toate taxele, este situat sub nivelul preţurilor practicat de majoritatea statelor membre datorită nivelului redus al taxelor din ţara noastră“. În traducere liberă: noroc cu bunăvoinţa statului, că altfel vă jecmăneau corporaţiile! Impozitez, deci exist! Numai că această acuzaţie mai mult sau mai puţin voalată s-ar fi susţinut în cazul în care producătorii români ar fi profitat de nivelul redus al taxelor si ar fi practicat preţuri (fără taxe) mai mari decât în celelalte ţări. Citit corect, tabelul arată că statele care practică un preţ al combustibililor mai redus decât România, cu excepţia Bulgariei, se remarcă printr-o pondere a accizelor si TVA-ului mai mică în preţul de distribuţie. Cu alte cuvinte, taxele mai mari sunt responsabile pentru preţul mai mare al combustibililor, nu lăcomia capitalistă. Mai mult, nu doar taxele de consum (acciza si TVA) grevează asupra preţului la pompă al combustibililor, ci si celelalte taxe si impozite importante (impozitul pe profit, pe dividende, contribuţiile sociale - plătite si ele de companiile petroliere), care ne situează pe locul 11 în Uniunea Europeană si pe locul 107 în lume, potrivit PricewaterhouseCoopers (PwC) si Băncii Mondiale, în ceea ce priveste ponderea birurilor către stat în cifra de afaceri (49,6%). Ca să nu mai pomenim de cele 278 de taxe parafiscale, numărate de MEF si necuprinse în studiul PwC si al BM. Această pondere este valabilă pentru o companie obisnuită, si nu pentru cele ce activează în sectoarele accizate. Statul ia, prin accize si TVA, aproape 50% din preţul plătit pe litrul de benzină, fără a mai vorbi de alte taxe, precum eurocentul pe litru destinat Fondului special pentru produse petroliere. Intervenţia statului - anticoncurenţă De altfel, invocarea costurilor de producţie în stabilirea preţurilor nu este una nouă, fiind elementul de bază al protecţionismului. Guvernanţii ar dori ca, în condiţiile exploziei preţului internaţional al petrolului, piaţa românească să se insularizeze si să practice alte preţuri decât cea unică europeană. „Orice intervenţie administrativă echivalează cu o intervenţie anticoncurenţială. Indiferent dacă acţionariatul este de stat sau privat, preţul carburanţilor ar fi fost acelasi. Relevant pentru consumatorul final este preţul pe care îl plăteste la pompă, care este printre cele mai reduse din Europa. Preţul la pompă este determinat de cerere si ofertă si cotaţiile internaţionale ale produselor petroliere. E adevărat că în prezent există un context negativ, care afectează întreaga lume“, susţin reprezentanţii Petrom. O opinie similară au si cei ai Rompetrol: „România este o ţară care depinde de importurile de ţiţei, iar preţul carburanţilor este strâns legat de evoluţia preţului petrolului pe piaţa internaţională. Producţia internă nu acoperă decât 40-45% din consum“. Subvenţionarea consumatorilor străini Dar ce s-ar întâmpla dacă, prin absurd, s-ar pune în practică ceea ce doreste Guvernul? Din punct de vedere economic, practicarea de preţuri reduse la presiune politică ar echivala cu export de „venit naţional“, având în vedere că în asemenea condiţii consumatorii din ţările vecine ar putea transporta cantităţi mari de asemenea produse la preţuri românesti reduse, ceea ce ar echivala cu subvenţionarea de către statul român a consumatorilor din ţările respective. Dar dacă o companie, de exemplu Petrom, ar scădea preţul, iar celelalte nu? Având în vedere poziţia dominantă a acesteia pe piaţă, neaplicarea regulilor de piaţă în formarea preţurilor poate constitui un argument puternic pentru Consiliul Concurenţei să acuze compania de abuz de poziţie dominantă. Iar una dintre cele mai grave forme ale abuzului de poziţie dominantă o reprezintă practicarea unor preţuri de dumping. Cu alte cuvinte, dacă o companie practică un preţ mai mare, poate fi acuzată pentru impunerea unui preţ de monopol, dacă practică acelasi preţ cu celelalte companii, intră sub incidenţa acuzaţiei de cartelizare a pieţei, iar dacă practică un preţ mai mic este acuzată de dumping. Acesta este rezultatul legilor anti-trust. Preţul corect Un alt element preluat de guvernul liberal din doctrina marxistă este cel al valorii-muncă. Pentru actualii ministri, preţul este format de costurile de producţie. Dacă pentru a produce un litru de benzină costul meu este de 1 leu, nu poate fi „just“ să-l vând cu 10 lei, susţin acestia. Numai că preţul este dat de cerere: dacă am cerere pentru vânzarea litrului de combustibil cu 10 lei, a nu-l vinde cu această sumă este iraţional. Oportunitatea profitului ridicat îi va determina si pe alţii să intre pe această piaţă, iar în urma concurenţei va intra în acţiune legea diminuării profitului. Concurenţa, si nu statul mă va face să scad preţul, care marginal va ajunge să egaleze costurile de producţie. Numai că, reglementând piaţa energetică si supraimpozitând-o (jumătate din preţul benzinei este reprezentată de accize si TVA), statul este cel care pune piedici liberului acces pe piaţă si implicit micsorării preţurilor. Banii n-aduc fericirea, ci scumpesc viaţa Si totusi, poate că s-ar putea vinde si mai ieftin! Toată lumea ar fi de acord cu observaţia ministrului finanţelor, potrivit căreia „ar fi corect ca profiturile să nu fie obţinute din cresterea preţurilor. Numai o relaţie corectă cu consumatorii poate duce la un profit stabil pe termen lung“. Numai că, din păcate, cauzele majorării preţului la combustibili, ca si în cazul alimentelor, trebuie căutate în altă parte - si anume în majorarea cererii. Iar răspunsul si l-a dat fără să vrea ministrul finanţelor, în aceeasi conferinţă de presă: „Comerţul cu autovehicule
si motociclete a crescut, în primul trimestru, cu 31,3%“. Mai exact, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS), trimestrul I al anului curent, numărul de înmatriculări noi de vehicule rutiere pentru transportul călătorilor a crescut cu 58,2% faţă de trimestrul I 2007, iar numărul înmatriculărilor noi de vehicule pentru transportul mărfurilor - cu 33,2%. Iar masinile consumă carburanţi. În plus
, veniturile populaţiei au sporit. Asa cum singur se lăuda ministrul, valoarea creditelor contractate de populaţie a crescut cu 70% în primele luni ale acestui an faţă de aceeasi perioadă din 2007. În acest timp, salariul mediu brut a crescut cu peste 15%, iar salariile bugetarilor - chiar si cu 45%. Pensiile au fost majorate si ele la sfârsitul anului trecut. Deci sunt bani mulţi în economie. Si, chiar dacă guvernanţii nu vor să recunoască, inflaţia este oriunde si oricând un fenomen monetar!